Da, e un site de retete culinare. Mai precis, e un site cu trei retete mari si late, dar nu-i nimic, ca o sa mai publicam si altele.
Poze le-am facut cand am gatit, bucatele ne-au placut, mai ramane sa povestim ce-am folosit, cum am facut si ce-a iesit.

Azi vreau sa scriu despre reteta unei seri reusite. Pe scurt, am fost la teatru. Teatrul Masca.

Pe lung, ieri dimineata ma uitam in Twitter sa vad ce mai scrie lumea si vad un mesaj (un „twit”, sau cum le-o spune, ca nu stiu) ca teatrul Masca invita 10 bloggeri la spectacolul Gemenii de joi, 14 aprilie. Ma uit pe blog la Masca, vad ca nu se stransesera 10 comentarii si imi vine asa un chef de teatru ca ma apuc sa le scriu ca vreau si eu. Mi-a fost un pic rusine ca la trei posturi scrise in aproape doi ani, n-as prea putea sa ma numesc blogger, dar cum am de gand sa scriu mult mai des, am trecut peste si m-am inscris. Si bine am facut, ca altfel nu cred ca m-as fi dus la teatru, si in niciun caz la commedia dell’ arte, care mi se parea invechita pentru vremurile noastre. Mare greseala! Am ras de am murit, m-am relaxat, mi s-a parut nemaipomenit.

In primul rand, vreau sa va spun ca sala era plina de copii. Nu e neaparat un spectacol pentru copii, dar sunt destule lucruri care sa le placa si lor, si e foarte usor de inteles, asa ca ii puteti duce, daca vreti. Copiii spectatori au hazul lor. Spre deosebire de oamenii mari, ei chiar traiesc drama personajelor de pe scena, n-au nicio treaba cu conventia, se ofera sa-i ajute pe actori sa depaseasca momentele grele. A fost foarte dragut, cand Zanetto, personajul principal (interpretat excelent de Sorin Dinculescu) tragea sa moara si a cerut publicului niste apa, toti copiii care aveau sticle de apa la ei s-au napustit sa-i dea. Au fost doua fetite care si-au fluturat sticlele inca mult dupa ce trecuse momentul cu setea dinainte de moarte.

Scenariul si regia piesei apartin lui Michele Modesto Casarin. Piesa este inspirata dupa „Doi gemeni venetieni” a lui Carlo Goldoni iar umorul rezulta din numeroasele confuzii cauzate de asemanarea perfecta dintre cei doi frati. E o poveste simpla, cu multe momente amuzante, iar improvizatia actorilor este de multe ori asa de plina de umor, ca nu poti sa nu izbucnesti in ras. Nu va dau exemple, pentru ca nu vreau sa va stric surpriza, in caz ca va duceti sa vedeti piesa, dar pot sa va spun ca Sorin Dinculescu (interpretul celor doi gemeni) e nemaipomenit, are un umor spontan deosebit (o fi spontaneitate cu care vine de-acasa, dar nu conteaza, e foarte bun in ceea ce face).

Poze n-am facut, pentru ca nu era voie, dar am pozat programul (pe care l-am primit impreuna cu invitatia)

O seara de nota 10. Multumesc, teatrul Masca!